Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezmăț (substantiv neutru) , dezmăța (1 dezmăț) (verb)   
DEZMẮȚ, dezmățuri, s. n. 1. Purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare. 2. Fig. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăța (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZMĂȚ s. 1. v. corupție. 2. v. orgie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezmăț ≠ ordine, rânduială
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezmăț s. n., pl. dezmățuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZMĂȚÁ, dezmắț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE DEZMĂȚÁ mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZMẮȚ ~uri n. 1) Viață de plăceri ușoare; purtare desfrânată. 2) fig. Stare de dezordine; debandadă. /Din dezmățat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZMĂȚÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezmățá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăț, 2 sg. dezméți, 3 sg. dezmáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezméțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)