Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezmăța (1 dezmăț) (verb) , dezmeți (verb tranzitiv)   
DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Reu. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Dez- + [a]meți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZMEȚÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezmețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmețeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZMĂȚÁ, dezmắț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE DEZMĂȚÁ mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZMĂȚÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A se dezmeți ≠ a se îmbăta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezmățá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăț, 2 sg. dezméți, 3 sg. dezmáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezméțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)