Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s. f. Faptul de a (se) dezmembra. – V. dezmembra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZMEMBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezmembra și rezultatul ei; descompunere; fărâmițare. [< dezmembra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZMEMBRÁRE s. (fig.) descompunere, destră-mare. (~ unei familii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezmembráre s. f., g.-d. art. dezmembrării; pl. dezmembrări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) descompune, a (se) împărți, a (se) desface în mai multe părți; p. ext. a (se) desființa în urma unei împărțiri. – După fr. démembrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZMEMBRÁ ~éz tranz. A face să se dezmembreze; a dezarticula; a dezbina; a descompune; a dezagrega. /<fr. démembrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZMEMBRÁ mă ~éz intranz. (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega: a se dezbina; a se destrăma. /<fr. démembrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZMEMBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) descompune; a (se) fărâmița. [Cf. fr. démembrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZMEMBRÁ vb. tr., refl. a (se) desface în mai multe părți, a (se) descompune; a (se) desființa. (după fr. démembrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZMEMBRÁ vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezmembrá vb., ind. prez. 1 sg. dezmembréz, 3 sg. și pl. dezmembreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink