Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezmetici (verb tranzitiv) , dezmeticit (adjectiv)   
DEZMETICÍT, -Ă, dezmeticiți, -te, adj. (Adesea fig.) Care și-a revenit după o amețeală, o spaimă etc. [Var.: dezmetecít, -ă adj.] – V. dezmetici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZMETICÍT adj. recules, trezit, (rar) dezamețit. (Un om ~ din uluială.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezmeticit ≠ buimac, zăpăcit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /<lat. dismatticire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se dezmetici ≠ a se ameți, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)