Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezmoșteni (verb tranzitiv) , dezmoștenire (substantiv feminin)   
DEZMOȘTENÍRE, dezmoșteniri, s. f. Acțiunea de a dezmoșteni și rezultatul ei. – V. dezmoșteni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dezmoșteníre s. f., g.-d. art. dezmoștenírii; pl. dezmoșteníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moșteni (după fr. déshériter).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZMOȘTENÍ ~ésc tranz. A lipsi (prin testament) de moștenire. /dez- + a moșteni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZMOȘTENÍ vb. (JUR.) (înv.) a desclironomisi. (Și-a ~ fiul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezmoștení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmoștenésc, imperf. 3 sg. dezmoșteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmoșteneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)