DEZOBSTRUÁNT, -Ă adj. Care destupă, de natură să dezobstrueze; destupător. [Pron. -tru-ant. / cf. fr. désobstruant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZOBSTRUÁNT, -Ă adj. care destupă, desfundă. (< fr. désobstruant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dezobstruánt adj. m.(sil. -ob-stru-), pl. dezobstruánți; f. sg. dezobstruántă, pl. dezobstruánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink