Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezrădăcina (verb tranzitiv) , dezrădăcinat (adjectiv)   
DEZRĂDĂCINÁT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot. 2. P. anal. (Despre oameni) Care și-a părăsit locul de naștere și se simte străin în noul loc; care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață). – V. dezrădăcina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZRĂDĂCINÁT adj. v. înstrăinat, străin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Fig. A face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez- + rădăcină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZRĂDĂCINÁ ~éz tranz. 1) (copaci, plante) A scoate din pământ cu rădăcină cu tot. 2) fig. (idei, deprinderi etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi; a extirpa; a extermina. /dez- + rădăcină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZRĂDĂCINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEZRĂDĂCINA. 2) (despre persoane) Care și-a părăsit locul de naștere și nu se poate adapta la noile condiții de trai. /v. a dezrădăcina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZRĂDĂCINÁ vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezrădăcina ≠ a înrădăcina
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezrădăciná vb., ind. prez. 1 sg. dezrădăcinéz, 3 sg. și pl. dezrădăcineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)