Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezrăsuci (verb tranzitiv) , dezrăsucire (substantiv feminin)   
DEZRĂSUCÍRE, dezrăsuciri, s. f. Faptul de a (se) dezrăsuci.V. dezrăsuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dezrăsucíre s. f., g.-d. art. dezrăsucírii; pl. dezrăsucíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Dez- + răsuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZRĂSUCÍ ~ésc tranz. (ațe, frânghii, sârme etc. răsucite) A face să nu mai fie răsucit. /dez- + a răsuci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A dezrăsuci ≠ a răsuci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezrăsucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrăsucésc, imperf. 3 sg. dezrăsuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezrăsuceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)