Dex dezrobire

DEZROBÍRE, dezrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei. – V. dezrobi.

DEZROBÍRE s. eliberare, emancipare, emancipație, liberare, (înv. și pop.) mântuire, (pop.) s*******e, (înv. și reg.) s********e, (înv.) s******e, (fig.) descătușare. (~ țiganilor.)

Dezrobire ≠ înrobire, subjugare

dezrobíre s. f., g.-d. art. dezrobírii; pl. dezrobíri

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura independența unei țări, unui popor. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detențiune nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Dez- + robi.

A DEZROBÍ ~ésc tranz. 1) A face să se dezrobească. 2) (popoare, state etc. înrobite) A elibera de sub o ocupație străină; a asigura independența. /dez- + a robi

A SE DEZROBÍ mă ~ésc intranz. 1) A se elibera din robie. 2) A deveni independent, eliberându-se de conveniențele morale și sociale; a se emancipa. /dez- + a robi

DEZROBÍ vb. a (se) elibera, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) mântui, (pop.) a (se) s*****i, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătușa. (I-a ~ pe țărani.)

A dezrobi ≠ a înrobi, a robi, a subjuga

dezrobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobésc, imperf. 3 sg. dezrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezrobeáscă