Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZRĂDĂCINÁRE, dezrădăcinări, s. f. Acțiunea de a dezrădăcina. – V. dezrădăcina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZRĂDĂCINÁRE s. (livr.) eradicare. (~ unui copac.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezrădăcináre s. f., g.-d. art. dezrădăcinării; pl. dezrădăcinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Fig. A face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez- + rădăcină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZRĂDĂCINÁ ~éz tranz. 1) (copaci, plante) A scoate din pământ cu rădăcină cu tot. 2) fig. (idei, deprinderi etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi; a extirpa; a extermina. /dez- + rădăcină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZRĂDĂCINÁ vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezrădăcina ≠ a înrădăcina
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezrădăciná vb., ind. prez. 1 sg. dezrădăcinéz, 3 sg. și pl. dezrădăcineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink