Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezvinui (verb tranzitiv) , dezvinuire (substantiv feminin)   
DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s. f. (Rar) Dezvinovățire. – V. dezvinui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZVINUÍRE s. v. dezvinovățire, disculpare, justificare, scuză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezvinuíre s. f., g.-d. art. dezvinuírii; pl. dezvinuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Dez- + [în]vinui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZVINUÍ ~iésc tranz. A recunoaște ca fiind nevinovat; a justifica; a dezvinovăți; a disculpa. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZVINUÍ mă ~iésc intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dez-vinovăți; a se disculpa; a se justifica. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZVINUÍ vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezvinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvinuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)