Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deșănța (verb) , deșănțat (adjectiv)   
DEȘĂNȚÁT, -Ă, deșănțați, -te, adj. 1. Dezmățat; care încalcă limitele bunei-cuviințe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (Reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȘĂNȚÁT adj. v. obscen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEȘĂNȚÁT adj. v. bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, d*******t, destrăbălat, dezmățat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neglijent, neîngrijit, neobișnuit, nerușinat, original, paradoxal, p*******t, singular, straniu, stricat, vicios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A SE DEȘĂNȚÁ mă ~éz intranz. pop. și fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăța. /Din deșanțat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȘĂNȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) pop. și fam. v. A SE DEȘĂNȚA. 2) reg. Care iese din comun (prin felui său de a fi); ciudat; straniu; bizar. 3) pop. Care este lipsit de decență; indecent; nerușinat. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
deșănțá vb., ind. prez. 1 sg. deșănțéz, 3 sg. și pl. deșănțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)