DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, s. m. și f. Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. – Deține + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȚINĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care deține un lucru. ♦ (Fig.) Persoană care a obținut un titlu. [< deține].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEȚINĂTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. detentor1. 2. cel care deține o funcție, un titlu etc. (< deține + -/ă/tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEȚINĂTÓR s. 1. v. posesor. 2. v. detentor. 3. v. pur-tător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deținătór s. m., pl. deținătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEȚINĂTÓR ~i m. Persoană care deține ceva; posesor. ~ul unui manuscris vechi. /a deține + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
deținătoáre s. f., g.-d. art. deținătoárei; pl. deținătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink