DIACLÁZĂ, diaclaze, s. f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaclase.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIACLÁZĂ s.f. Crăpătură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiunile interioare. [Pron. di-a-. / < fr. diaclase, cf. gr. diaklasis – spărtură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIACLÁZĂ s. f. fisură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiuni interioare. (< fr. diaclase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diacláză s. f. (sil. di-a-cla-), g.-d. art. diaclázei; pl. diacláze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIACLÁZĂ ~e f. Crăpătură formată în roci prin presiune sau prin răcire și care uneori se umple cu depuneri minerale din soluții. [Sil. di-a-] /<fr. diaclase
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink