DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIACRÓNIC, -Ă adj. (op. sincronic) În evoluție, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIACRÓNIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIACRÓNIC adj. v. cronologic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Diacronic ≠ sincronic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
diacrónic adj. m. (sil. di-a-cro-), pl. diacrónici; f. sg. diacrónică, pl. diacrónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIACRÓNIC ~că (~ci, ~ce) (despre metode de cercetare sau concepții științifice) Care ține de diacronie; propriu diacroniei. Studiu ~. [Sil. di-a-] /<fr. diachronique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink