DIACRONÍE s. f. Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIACRONÍE f. Desfășurare istorică; evoluție a unui fenomen. [Art. diacronia; G.-D. diacroniei; Sil. -ni-e] /<fr. diachronie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIACRONÍE s.f. Evoluție în timp, desfășurare istorică a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIACRONÍE s. f. evoluție în timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. (< fr. diachronie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diacroníe s. f. (sil. di-a-cro-), art. diacronía, g.-d. diacroníi, art. diacroníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink