DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIAFÍZĂ s. f. partea mediană a unui os lung. (< fr. diaphyse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diafíză s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diafízei; pl. diafíze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIAFÍZĂ ~e f. Corpul unui os lung, aproape cilindric, cuprins între cele două extremități numite epifize. [Sil. di-a-] /<fr. diaphyse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink