DIALECTICIÁN, -Ă, dialecticieni, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește dialectica, care gândește conform cu principiile dialecticii. ◊ (Adjectival) Filozof dialectician. [Pr.: di-a-lec-ti-ci-an] – Din fr. dialecticien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIALECTICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în dialectică, care urmează principiile dialecticii. [Pron. di-a-lec-ti-ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. dialecticien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIALECTICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în dialectică. (< fr. dialecticien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dialecticián s. m. (sil. di-a-, -ci-an), pl. dialecticiéni (sil. -ci-eni)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIALECTICIÁN ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Adept al dialecticii. [Sil. di-a-] /<fr. dialecticien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
dialecticiánă s. f. (sil. di-a, -ci-a-), g.-d. art. dialecticiénei (sil. -ci-e-); pl. dialecticiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink