DIALECTÍSM s.n. 1. Particularitățile graiului, ale dialectului; regionalism; dialectalism. ♦ Dialect; grai. 2. Teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un șir de opoziții bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. [Pron. di-a-. / cf. it. dialettismo, germ. Dialektismus, rus. dialektizm].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIALECTÍSM s. n. 1. cuvânt sau expresie aparținând unui dialect; dialectalism. 2. teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un șir de opoziții bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. (< fr. dialectisme, rus. dialektizm, germ. Dialektismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dialectísm s. n. (sil. di-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIALECTÍSM ~e n. Cuvânt, expresie, formă gramaticală ce ține de un dialect, dar folosite și în limba literară (mai ales în operele artistice). /cf. it. dialectissimo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink