DIALÉLĂ, dialele, s. f. (Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție. [Pr.: di-a-] – Din fr. diallèle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIALÉLĂ s.f. (Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. [< fr. diallèle, cf. gr. diallelos – reciproc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIALÉLĂ s. f. (log.) cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. (< fr. diallèle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dialélă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. dialélei; pl. dialéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIALÉLĂ ~e f. Definire a unei noțiuni prin ea însăși. [Sil. di-a-] /<fr. dialléle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink