DIATÉZĂ1, diateze, s. f. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIATÉZĂ2, diateze, s. f. Predispoziția unei persoane de a contracta anumite boli. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIATÉZĂ1 s.f. Categorie gramaticală verbală care arată raportul dintre acțiune și cel care o săvârșește. [Cf. lat., gr. diathesis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIATÉZĂ2 s.f. Predispoziție a organismului la anumite boli. [< fr. diathèse, cf. gr. diathesis – dispoziție].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIATÉZĂ1 s. f. categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. (< fr. diathèse, germ. Diathese)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIATÉZĂ2 s. f. predispoziție a unei persoane pentru anumite boli. (< fr. diathèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diatéză (categorie gramaticală, predispoziție pentru anumite boli) s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diatézei; pl. diatéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIATÉZĂ1 ~e f. lingv. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiune. [Sil. di-a-] /<fr. diathese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIATÉZĂ2 ~e f. med. Predispoziție a organismului pentru anumite boli. [Sil. di-a-] /<fr. diathese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink