DIATÓN s.n. (Muz.) Interval care separă două tonuri succesive. [< fr. diaton, cf. gr. dia – între, tonos – ton].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIATÓN s. n. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice. II. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală. (< fr. diatonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diatón s. n. (sil. di-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIATÓN ~uri n. Interval care separă două tonuri succesive. /<fr. diaton
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink