DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIBĂCÍE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIBĂCÍE ~i f. Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusință; dexteritate; abilitate. [Art. dibăcia; G.-D. dibăciei; Sil. -ci-e] /dibaci + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink