DICHÍU, dichii, s. m. (Înv.) Administrator al bunurilor unei mănăstiri; econom. – Din ngr. díkios (lit. díkeos „drept legitim”).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dichíu (dichíi), s. m. – Econom, administrator al unei mănăstiri. Gr. δίϰαιος „drept, just” (Tiktin; Candrea), sec. XVIII; cf. tc. deki (Scriban crede că rom. provine din tc.).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dichíu s. m., art. dichíul; pl. dichíi, art. dichíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DICHÍU ~i m. înv. Persoană care administra averea unei mănăstiri; econom. [Sil. di-chiu] /<ngr. díkios
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink