DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. – Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIECÉZĂ s.f. v. dioceză [în DN].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIECÉZĂ s. f. dioceză (2). (după fr. diocèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIECÉZĂ s. v. episcopie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
diecéză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diecézei; pl. diecéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIECÉZĂ ~e f. Unitate administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [Sil. di-e-] /<fr. diocese, lat. dioecesis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink