DIERÉZĂ, diereze, s. f. Disocierea în pronunțare a unui diftong în elementele lui componente. [Pr.: di-e-] – Din fr. diérèse, lat. diaeresis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIERÉZĂ s.f. 1. Împărțirea unui diftong în cele două elemente vocalice componente. 2. Separare chirurgicală a țesuturilor. [Pron. di-e-. / < fr. diérèse, cf. gr. diairesis – separație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIERÉZĂ s. f. 1. disociere a unui diftong în elementele sale componente. 2. (în prozodia antică) despărțire a două picioare metrice într-un vers. 3. separare chirurgicală a țesuturilor. 4. (biol.) diviziune și multiplicare celulară. (< fr. diérèse, gr. diairesis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dieréză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. dierézei; pl. dieréze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIERÉZĂ ~e f. lingv. Disociere a unui diftong în elementele sale componente în timpul pronunției. [Sil. di-e-] /<fr. dierése
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink