Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: diferenția (verb tranzitiv) , diferențiere (substantiv feminin)   
DIFERENȚIÉRE, diferențieri, s. f. Faptul de a (se) diferenția. [Pr.: -ți-e-] – V. diferenția.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIFERENȚIÉRE s.f. 1. Faptul de a crea o diferență; deosebire; separare. ♦ Proces prin care se realizează analiza însușirilor deosebite ale obiectelor în cadrul percepțiilor. ♦ (Fon.) Modificare a unui sunet față de altul neaccentuat. 2. Operație matematică prin care se obține diferențiala unei funcții. [< diferenția].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIFERENȚIÉRE s. f. 1. acțiunea de a diferenția. 2. proces prin care se realizează analiza însușirilor deosebite ale obiectelor în cadrul percepțiilor. ◊ (fon.) modificare sau dispariție a unui sunet într-un cuvânt sub influența unui alt sunet, identic sau asemănător, din același cuvânt. (< diferenția)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIFERENȚIÉRE s. v. deosebire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
diferențiére s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. diferențiérii; pl. diferențiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIFERENȚIÁ, diferențiez, vb. I. 1. Tranz. A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice. 2. Refl. A se deosebi de altcineva sau de altceva. 3. Tranz. (Mat.) A calcula o diferențială. [Pr.: -ți-a] – Din fr. différencier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DIFERENȚIÁ ~éz tranz. 1) (ființe, lucruri) A delimita, stabilind diferența. 2) mat. (funcții) A stabili prin calcul diferențial. [Sil. -ți-a] /<fr. différencier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DIFERENȚIÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se reliefa; a diferi; a se deosebi. [Sil. -ți-a] /<fr. différencier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIFERENȚIÁ1 vb. I. tr., refl. A (se) deosebi; a se stabili sau a face să se stabilească deosebiri. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. différencier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIFERENȚIÁ2 vb. I. tr. A calcula o diferență sau o derivată. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. différentier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIFERENȚÍA vb. I. tr., refl. a (se) deosebi, a (se) distinge între două sau mai multe ființe ori lucruri. II. (mat.) a calcula o diferențială. (< fr. différencier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIFERENȚIÁ vb. 1. v. deosebi. 2. v. diferi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) diferenția ≠ a (se) asemăna
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
diferențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. diferențiéz, 3 sg. și pl. diferențiáză, 1 pl. diferențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. diferențiéze; ger. diferențiínd (sil. -ți-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)