Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DIFRACTÁT, -Ă, difractați, -te, adj. Care a suferit o difracție. – V. difracta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DIFRACTÁ ~éz tranz. (raze de lumină, fascicule de radiație, unde acustice) A face să se difracte. /<fr. diffracter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DIFRACTÁ pers. 3 se difráctă intranz. (despre raze de lumină, fascicule de radiație, unde sonore) A suferi o difracție. /<fr. diffracter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIFRACTÁ vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difracție. [P.i. 3 -tă. / < fr. diffracter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIFRACTÁ vb. refl., tr. a (se) produce un fenomen de difracție. (< fr. diffracter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
difractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. difráctă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink