DIFTÓNG, diftongi, s. m. Pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă. – Din fr. diphtongue, lat. diphtongus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIFTÓNG s.m. Emisiune a două timbre vocalice în cadrul unei singure silabe. ♦ Semn tipografic conținând două vocale sau o vocală și o semivocală. [Cf. fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos < di – din două, phtongos – vocală].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIFTÓNG s. m. emisiune vocalică din două sunete diferite (semivocală și vocală) pronunțate în aceeași silabă. (< fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diftóng s. m. (sil. mf. -ftong), pl. diftóngi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIFTÓNG ~gi m. Grup de două sunete (vocală și semivocală) care se pronunță în aceeași silabă. /<fr. diphtongue, lat. diphtongus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink