Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DIGRESIÚNE, digresiuni, s. f. Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conÈ›ine o asemenea abatere. [Pr.: -si-u-.Var.: (înv.) digrésie s. f.] – Din fr. digression, lat. digressio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIGRESIÚNE s.f. 1. Abatere de la un subiect principal; parte străină de subiectul tratat. 2. (Astr.) Alongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. [Pron. -si-u-, var. digresie s.f. / cf. fr. digression, lat. digressio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIGRESIÚNE s. f. 1. abatere de la subiectul tratat pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru ca expunerea să fie mai variată; divagație, excurs. 2. elongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. (< fr. digresion, lat. digressio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIGRESIÚNE s. divagare, divagație, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
digresiúne s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art. digresiúnii; pl. digresiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIGRESIÚNE ~i f. Abatere de la subiectul tratat (în cursul unei expuneri orale sau scrise), menită să învioreze și să varieze expunerea; divagație. [Art. digresiunea; G.-D. digresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. digression, lat. digressio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)