DIHOTÓMIC, -Ă, dihotomici, -ce, adj. Care se bifurcă, se împarte în două sau din două în două. [Var.: dicotómic, -ă adj.] – Din fr. dichotomique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIHOTÓMIC, -Ă adj. Care prezintă dihotomie; dihotom. ◊ (Log.) Diviziune dihotomică = diviziune prin care o noțiune este împărțită în două noțiuni contradictorii. [Var. dicotomic, – ă adj. / < fr. dichotomique, cf. gr. dicha – în două, tome – secțiune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIHOTÓMIC, -Ă adj. care prezintă dihotomie. (< fr. dichotomique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dihotómic adj. m., pl. dihotómici; f. sg. dihotómică, pl. dihotómice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIHOTÓMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dihotomie; propriu dihotomiei. /<fr. dichotomique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink