DIJMÁR, dijmari, s. m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIJMÁR s. v. dijmuitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dijmár s. m., pl. dijmári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIJMÁR ~i m. ist. Slujbaș care încasa dijmele. /dijmă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink