DILETANTÍSM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramură a artei, a științei sau a tehnicii. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de însușiri necesare, dovedite de cineva în propriul domeniu de activitate. – Din fr. dilettantisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DILETANTÍSM n. 1) Caracter sau atitudine de diletant. 2) Lipsă de competență în exercitarea propriei specialități. /<fr. dilettantisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DILETANTÍSM s.n. Faptul de a fi diletant. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire și de seriozitate într-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr. dilettantisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DILETANTÍSM s. n. atitudine, manifestare de diletant; amatorism. ◊ (peior.) superficialitate. (< fr. dilettantisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DILETANTÍSM s. v. amatorism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
diletantísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink