DILÚȚIE, diluții, s. f. Raportul dintre o cantitate de soluție și cantitatea de solvent din acea soluție. – Din fr. dilution.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DILÚȚIE s.f. Raportul dintre un solvent și cantitatea de soluție în care este diluat. [Gen. -iei, var. diluțiune s.f. / cf. fr. dilution].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DILÚȚIE s. f. raportul dintre un solvent și cantitatea de soluție în care este diluat. (< fr. dilution)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dilúție s. f. (sil. -ți-e), art. dilúția (sil. -ți-a), g.-d. art. dilúției; pl. dilúții, art. dilúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DILÚȚIE ~i f. chim. Raport dintre o cantitate de soluție și cantitatea de substanță dizolvată din această soluție. [Art. diluția; G.-D. diluției; Sil. -ți-e] /<fr. dilution
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink