DIMORFÍSM s. n. 1. Proprietate a unei substanțe de a cristaliza în două forme deosebite. 2. Existența a două forme distincte la una și aceeași specie de animale sau de vegetale (în funcție de s*x, de sezon etc.). – Din fr. dimorphisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIMORFÍSM n. 1) biol. Existența a două tipuri structurale la aceeași specie de animale sau de vegetale. 2) chim. Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme deosebite. /<fr. dimorphisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIMORFÍSM s.n. 1. Însușire pe care o au unele substanțe chimice sau unele minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. Existența la aceeași specie animală sau vegetală a două forme specifice distincte. [< fr. dimorphisme, cf. gr. dis – dublu, morphe – formă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIMORFÍSM s. n. 1. însușire a unor substanțe sau minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. (biol.) prezența în aceeași specie a unor caractere distincte, proprii celor două sexe. (< fr. dimorphisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dimorfísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink