Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
DINȚÁRE, dințări, s. f. Acțiunea de a dința și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Totalitatea dinților unui obiect. – V. dința.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dințáre (acțiune) s. f., g.-d. art. dințării; pl. dințări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DINȚÁ, dințéz, vb. I. Tranz. A face dinți (2) pe marginea unui obiect. – Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DINȚÁR, dințare, s. n. 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui. 2. Grătar în dreptul scocului morii. – Dinte + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DINȚÁ ~éz tranz. (obiecte) A prevedea cu crestături în formă de dinți. /Din dințat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DINȚÁR ~e n. 1) Instrument pentru reglarea dinților unui ferăstrău. 2) Grătar așezat în fața scocului morii care oprește pătrunderea murdăriei ce vine pe apă. /dinte + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DINȚÁR, dințáre, s.n. 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei. 2. Grătar în dreptul scocului morii, care oprește pătrunderea corpurilor aduse de apă.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
DINȚÁ vb. v. zimțui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DINȚÁR s. v. călcător, ceapraz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dințá vb., ind. prez. 1 sg. dințéz, 3 sg. și pl. dințeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dințár (unealtă) s. n., pl. dințáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)