Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dința (verb tranzitiv) , dințat (adjectiv)   
DINȚÁT, -Ă, dințați, -te, adj. Cu dinți; crestat sau tăiat în formă de dinți; zimțat. – Dinte + suf. -at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DINȚÁT adj. v. zimțuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DINȚÁ, dințéz, vb. I. Tranz. A face dinți (2) pe marginea unui obiect. – Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DINȚÁ ~éz tranz. (obiecte) A prevedea cu crestături în formă de dinți. /Din dințat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DINȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DINȚA. 2) reg. (despre persoane) Căruia îi place să se certe; clonțos; certăreț. /dinte + suf. ~at
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DINȚÁ vb. v. zimțui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dințá vb., ind. prez. 1 sg. dințéz, 3 sg. și pl. dințeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)