DINȚÚRĂ, dințuri, s. f. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra). – Dinte + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dínțură s. f., pl. dínțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink