DIPTÍC, diptice, s. n. Icoană sau tablou alcătuit din două plăci legate una de alta în așa fel încât să se poată deschide și închide ca o carte. ♦ P. gener. Operă literară sau muzicală alcătuită din două părți. [Acc. și: díptic] – Din fr. diptyque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIPTÍC s.n. 1. Tăblițe cerate care se puteau închide ca o carte, folosite de romani. 2. (Arte) Piesă compusă din două panouri fixe sau mobile. [< fr. diptyque, cf. gr. diptycha].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIPTÍC s. n. 1. tăblițe cerate care se puteau închide ca o carte, la romani. 2. (arte) icoană, tablou compuse din două panouri fixe sau mobile. ◊ (p. ext.) operă literară formată din două părți. 3. (muz.) piesă pentru orchestră simfonică, formație de cameră instrumentală sau vocală din două mișcări contrastante. (< fr. diptyque, gr. diptykhos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diptíc s. n. (sil. mf. -ptic), pl. diptíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIPTÍC ~ce n. 1) Tablou alcătuit din două piese (plăci, panouri) legate între ele în așa fel, încât se pot închide și deschide ca niște coperte. 2) Operă literară sau muzicală alcătuită din două părți. /<fr. diptyque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink