Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DIRECTÓR1, -OÁRE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIRÉCTOR2, -OÁRE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIRECTÓR, -OÁRE adj. Care reglează, dirijează, care arată direcția. ◊ Plan director = hartă la scară mică care servește la pregătirea operațiilor militare. ♦ (Fig.) Care arată linia de conduită ce trebuie urmată; care dirijează activitatea într-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmărește directivitatea unui sistem de antene. [Acc. și diréctor. / cf. fr. directeur, lat. director].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIRÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. Conducător al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei direcții de minister etc. [Cf. fr. directeur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIRECTÓR1, -OÁRE I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcții. ♦ roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIRÉCTOR2, -OÁRE s. m. f. 1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei direcții dintr-un organ central. 2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2). (< fr. directeur, lat. director)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diréctor (persoană care conduce) s. m., pl. diréctori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
directór (care indică direcția) adj. m., pl. directóri; f. sg. și pl. directoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIRÉCTOR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care se află în fruntea unei instituții sau întreprinderii; conducător al unei instituții sau întreprinderi. ~ general. ~ul școlii. ~ul uzinei. /<fr. directeur, lat. director, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIRECTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care dirijează un domeniu de activitate. Comitet ~. 2) Care determină direcția. Semn ~. 3) Care indică o linie de conduită. Idee ~oare. /<fr. directeur, lat. director, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIRECTOÁRE s.f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele unei suprafețe conice sau cilindrice. [După fr. directrice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
directoáre (linie, persoană) s. f., g.-d. art. directoárei; pl. directoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)