DIRIGÍNTE, -Ă, diriginți, -te, s. m. și f. 1. Profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi. 2. (În trecut) Director al unei școli primare rurale. 3. Șef al unui oficiu poștal sau vamal. 4. P. restr. Responsabil al unei farmacii. – După fr. dirigeant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIRIGÍNTE, -Ă s.m. și f. 1. Profesor care deține dirigenția unei clase. 2. Șef de oficiu poștal. [< fr. dirigeant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIRIGÍNTE, -Ă s. m. f. 1. profesor care răspunde de buna desfășurare a întregului proces de educație și instrucție a elevilor unei clase. 2. șef de oficiu poștal sau vamal ori al unei farmacii. 3. ~ de șantier = supraveghetor al lucrărilor de pe un șantier de construcții. (< fr. dirigeant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dirigínte s. m., pl. dirigínți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIRIGÍNTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Profesor care are obligația să supravegheze și să îndrumeze o clasă de elevi; conducător de clasă. 2) înv. Director la o școală primară sătească. 3) Conducător al unui oficiu poștal sau vamal. /<fr. dirigeant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
dirigíntă s. f., g.-d. art. dirigíntei; pl. dirigínte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink