Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: discerne (verb tranzitiv) , discernere (substantiv feminin)   
DISCÉRNERE s. f. Acțiunea de a discerne.V. discerne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCÉRNERE s.f. Acțiunea de a discerne și rezultatul ei. [< discerne].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
discérnere s. f., g.-d. art. discérnerii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCÉRNE, discérn, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISCÉRNE discérn tranz. 1) (lucruri confundabile) A identifica după anumite semne caracteristice; a distinge; a desprinde; a desluși; a deosebi. 2) (lucruri) A aprecia la justa valoare. /<fr. discerner, lat. discernere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCÉRNE vb. III. tr. A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discérn. / < fr. discerner, it., lat. discernere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCÉRNE vb. tr. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie. (< fr. discerner, lat. discernere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISCÉRNE vb. v. deosebi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
discérne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discérn, 1 pl. discérnem; conj. prez. 3 sg. și pl. disceárnă; part. discernút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)