Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
DISCIPLINÁRE, disciplinări, s. f. Acțiunea de a (se) disciplina.V. disciplina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCIPLINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disciplina. [< disciplina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
disciplináre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. disciplinării; pl. disciplinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCIPLINÁR, -Ă, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ◊ Pedeapsă (sau sancțiune) disciplinară = sancțiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină a muncii din instituția sau organizația în care activează. Pe cale disciplinară = prin pedeapsă disciplinară. – Din fr. disciplinaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISCIPLINÁ ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DISCIPLINÁ mă ~éz intranz. Ase obișnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCIPLINÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de disciplină; propriu disciplinei. ◊ Sancțiune ~ă pedeapsă pentru nerespectarea disciplinei. /<fr. disciplinaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCIPLINÁR, -Ă adj. Potrivit disciplinei, de disciplină. ◊ Pedeapsă disciplinară = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. [Cf. fr. disciplinaire, it. disciplinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISCIPLINÁR, -Ă adj. (și adv.) potrivit disciplinei. ♦ pedeapsă ~ă = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. 2. referitor la o disciplină științifică. (< fr. disciplinaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. și pl. disciplineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
disciplinár adj. m. (sil. -pli-), pl. disciplinári; f. sg. disciplináră, pl. disciplináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)