DISCOFÍL, -Ă, discofili, -e, s. m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. – Din fr. discophile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCOFÍL, -Ă s.m. și f. Amator de discuri muzicale. [< fr. discophile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCOFÍL, -Ă s. m. f. amator de muzică înregistrară pe discuri. (< fr. discophile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discofíl s. m., pl. discofíli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCOFIL ~ă (~i, ~e) m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. /<fr. discophile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink