DISCORDÁNȚĂ, discordanțe, s. f. Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanță, dezacord. ♦ (Geol.) Poziția unor straturi discordante. – Din fr. discordance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCORDÁNȚĂ s.f. Lipsă de armonie. ♦ Nepotrivire, dezacord. ♦ Dispoziție neparalelă a unor strate noi față de altele mai vechi. [Cf. fr. discordance, it. discordanza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCORDÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de armonie. ◊ nepotrivire, dezacord. 2. (geol.) dispoziție neparalelă a unor straturi noi față de altele mai vechi. (< fr. discordance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISCORDÁNȚĂ s. v. nepotrivire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Discordanță ≠ armonie, concordanță
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
discordánță s. f., g.-d. art. discordánței; pl. discordánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCORDÁNȚĂ ~e f. Nepotrivire între două sau mai multe obiecte sau fenomene; lipsă de armonie; distonanță; disonanță. /<fr. discordance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink