Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
DISCORDÁRE, discordări, s. f. Acțiunea de a (se) discorda și rezultatul ei. – V. discorda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCORDARE s.f. Faptul de a discorda; neconcordanță, nepotrivire. [< discorda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCORDÁRE s. (MUZ.) dezacordare. (~ unei viori.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
discordáre s. f., g.-d. art. discordării; pl. discordări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCORDÁ, pers. 3 discordează, vb. I. 1. Intranz. A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISCORDÁ ~éz 1. intranz. A fi în discordanță; a distona; a dezacorda. 2. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DISCORDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre instrumente muzicale) A-și pierde constanța tonurilor; a se dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCORDÁ vb. I. 1. intr. A nu concorda, a nu se potrivi. ♦ A fi discordant, lipsit de armonie, 2. tr. A relaxa, a destinde. [P.I. 3 -dează și (rar) -dă. Var. descorda vb. I. / < fr. discorder, it. lat. discordare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCORDÁ vb. I. intr. a nu concorda, a nu se potrivi. ◊ a fi discordant. II. tr. a relaxa. II. refl. (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda. (< fr. discorder, lat. discordare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISCORDÁ vb. (MUZ.) a se dezacorda. (Un instrument care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A discorda ≠ a acorda, a armoniza, a concorda
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
discordá vb., ind. prez. 3 sg. discordeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)