DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din fr. discothèque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCOTÉCĂ s.f. Colecție de discuri muzicale; (p. ext.) mobilă pentru păstrarea discurilor. ♦ Încăpere în care se păstrează și se audiază discuri. [< fr. discothèque, cf. fr. disque – disc, gr. theke – dulap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCOTÉCĂ s. f. 1. colecție de discuri (2); (p. ext.) mobilă pentru aceasta. 2. loc de reuniune, club unde se poate asculta muzică sau dansa după muzică înregistrată. (< fr. discothèque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discotécă s. f., g.-d. art. discotécii; pl. discotéci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCOTÉCĂ ~ci f. 1) Colecție de discuri muzicale aranjate într-o anumită ordine. 2) Mobilă cu rafturi unde se păstrează aceste discuri. 3) Încăpere specială pentru păstrarea și audierea discurilor. 4) Petrecere cu dans (seara sau noaptea). 5) Local unde are loc o asemenea petrecere. /<fr. discotheque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink