Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: disculpa (verb tranzitiv) , disculpă (substantiv feminin)   
DISCÚLPĂ s.f. (Italienism) Dezvinovățire; lipsă de vină. [< it. discolpa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCÚLPĂ s. f. dezvinovățire. (< it. discolpa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discúlpă s. f., pl. discúlpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISCULPÁ discúlp tranz. 1) (persoane) A face să se disculpe; a dezvinovăți; a dezvinui; a justifica. 2) (acuzati) A scoate din culpă; a recunoaște ca fiind nevinovat; a dezvinovați; a dezvinui; a justifica. /<fr. disculper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DISCULPÁ mă discúlp intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se dezvinui; a se justifica. /<fr. disculper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCULPÁ vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. discúlp, 3,6 -pă. / < fr. disculper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCULPÁ vb. tr., refl. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< fr. disculper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISCULPÁ vb. v. dezvinovăți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A se disculpa ≠ a se inculpa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
disculpá vb., ind. prez. 1 sg. discúlp, 3 sg. și pl. discúlpă; conj. prez. 3 sg. și pl. discúlpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)