DISFONÍE, disfonii, s. f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISFONÍE s.f. Tulburare a vorbirii fie prin alterarea unor centri nervoși, fie prin rănirea aparatului fonator. ♦ Modificare a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. [Gen. -iei. / < fr. dysphonie, cf. gr. dys – dificil, phone – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISFONÍE s. f. modificare (temporară) a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. (< fr. dysphonie, gr. dysphonia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISFONÍE s. v. răgușeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
disfoníe s. f. (sil. mf. dis-) → fonie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink