DISFORÍE s. f. (Med.) Tulburare a dispoziției (3) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate. – Din fr. dysphorie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISFORÍE s.f. Tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. [< fr. dysphorie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISFORÍE s. f. tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. (< fr. dysphorie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
disforíe s. f. (sil. mf. dis-), g.-d. art. disforíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink